În căutarea ghetoului
Cum am descoperit file necunoscute pentru
noi din istoria Cernăuțiului
La începutul lui octombrie 2020, în cadrul participării la proiectul digital educațional internațional «Cartografierea Ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău», noi, doi elevi din clasele superioare de la Gimnaziul №1 «Taras Șevcenko» din Cernăuți, și o studentă de la Universitatea Națională «Iurii Fedkovici» din Cernăuți, am primit misiunea de a le povesti semenilor noștri din cele două orașe-partnere la proiect – orașul belorus Grodno și orașul Chișinău, capitala Republicii Moldova, despre istoria Ghetoului din Cernăuți din anul 1941.
Niciunul dintre noi nu cunoștea destule fapte istorice. Deci, pentru început, ne-a revenit să descoperim această istorie pentru noi înșine. Am împărțit sarcinile: efectuarea unei analize de date despre subiectul nostru aflate din sursele internet și din manualele școlare, căutarea materialelor păstrate în bibliotecile și arhivele din Cernăuți, precum și consultarea unor experți locali. Pentru toate acestea am avut la dispoziție doar o lună de zile și habar n-aveam cum le vom realiza.
Căutările informației necesare în manual școlar pentru clasa a 10-a n-au avut rezultatele dorite. Doar într-un singur paragraf, «Ucraina în anii celui de-al Doilea Război Mondial», erau amintite evenimentele din anii cercetați. La pagina 205 am găsit doar o mențiune despre Holocaustul de pe teritoriul Ucrainei, însă nici un cuvânt despre evenimentele care au avut loc în orașul nostru și, mai ales, despre ghetou.
Căutările de pe internet au avut mai mare succes. Inițial, căutând după cuvintele-cheie «Holocaustul în Ucraina», am găsit siteurile oficiale ale celor două muzeie: «Memoria poporului evreiesc și Holocaustul în Ucraina» din orașul Dnipro și Centrul Memorial al Holocaustului «Babin Iar» din Kyiv. Însă nici unul dintre ale nu dzvăluia informații despre ghetoul din Cernăuți. După ce am schimbat criteriile de căutare (în primul rând am schimbat limba), în cele din urmă, am găsit câteva siteuri intersante, și anume:
- Pagina oficială a Memorialului Victimelor Holocaustulu Yad Vashem din Ierusalim.
- Pagina oficială a Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite aflat în Washington..
- Platforma internet a comunității internaționale a evreilor foști cernățeni Czernowitz-L Discussion Group.
Pe siteurile menționate am găsit mai multe informații interesante despre Bucovina și Cernăuțiul de pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial, și anume fotografii istorice, documente din colecțiile personale ale unor foști locuitori ai orașului nostru, amintiri, precum și o hartă a orașului cu granițele marcate ale ghetoului din Cernăuți.
Următoarea etapă a proiectului nostru a prevăzut căutarea de materiale despre ghetoul din Cernăuți în bibliotecile și arhivele locale. În primul rând, eram interesați dacă s-au păstrat până în prezent periodicele locale din anul 1941 și daca problema ghetoului a fost reflectată în ele. În urma unor căutări îndelungate, am reușit totuși să găsim în fondurile Bibliotecii științifice a Universității Naționale «Iurii Fedkovici» din Cernăuți ziarul «Bucovina» din anul 1941, legat, în limba română, deoarece pe vremea aceea Cernăuțiul se afla sub controlul autorităților române. În ziarul de 27 august 1941 am găsit o știre care ne-a interesat prin denumirea «Ghettoul». Ne-au răpit din timp căutarea unui translator în limba română și apoi traducerea articolului, însă, în cele din urmă, am făcut cunoștință cu conținutul mesajului publicat în ziar.
În fondurile Bibliotecii Municipiale «Anatolii Dobreanskii» din Cernăuți ne-a atras atenția căteva exemplare din volumul de mărturii ale foștilor deținuți din lagărele fasciste și ghetouri - «Vestnik» (rom. «Vestitorul»), editat în Cernăuți, la începutul anilor 1990. Noi trebuia să citim aceste mărturii și să alegem acele care se raportau la tema ghetoului. Acest lucru a fost foarte interesant. În timp ce noi lucram cu aceste materiale, bibliotecarele ne-au mai sugerat să consultăm încă un volum de memorii întitulat «Cândva Cernăuțiul a fost un oraș evreiesc. Amintirile unor martori oculari». Acest volum a văzut lumina tiparului în 1998. Aici am mai găsit câteva amintiri interesante despre evenimentele care au avut loc în orașul nostru, în vara și în toamna anului 1941.
Următoarea locație a cercetării noastre din cadrul proiectului a fost Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, instituție unde speram să găsim multe date necesare. Eram cuprinși de emoții, deoarece până acum n-am mai avut experiențe de lucru cu documente de arhivă. Căutarea de informație necesară în arhive constituie un proces destul de complicat, însă funcționara arhivei, cu plăcere, a realizat pentru noi un scurt masterclass și ne-a ajutat să facem comenzile.
Deja peste câteva zile răsfoiam filele îngălbenite ale unor documente de arhivă care constituiau doar o părticică din masivul de materiale de arhivă despre Holocaust în Bucovina și în Cernăuți. Majoritatea documentelor erau în limba română, însă funcționarii arhivelor ne-au ajutat cu traducerea. Drept urmare, am lucrat la câteva documente foarte importante raporatate în mod direct la ghetou.
Următoarea instituție vizitată de noi pe parcursul realizării microproiectului nostru a fost Muzeul de istorie și cutură a evreilor Bucovinei din Cernăuți, situat pe Piața Teatrală, în încăperea fostei Case naționale evreiești (actualul Palat cultural central al orașului Cernăuți). Ghid prin museu ne-a fost directorul muzeului care a devenit expertul proiectului nostru. El ne-a făcut o excursie facsinantă a expoziției permanente. Aici am aflat despre toate etapele principale din istoria evreimii din Bucovina și tot aici am înțeles de ce subiectul Holocaustului și cel al ghetoului sunt reprezentate doar printr-un număr relativ mic de materiale. Domnul Mykola Kușnir, dorind să ne satisfacă interesului nostru față de această temă și să ne ajute în realizarea sarcinilor noastre, ne-a propus să prezinte detaliat această istorie în fața camerei video. Și iată ce s-a primit.
Despre specificul Ghetoului din Cernăuți
Despre condițiile de trai ale evreilor în Ghetoul din Cernăuți
Pe parcursul discuției cu directorul muzeului, am mai aflat că există și niște materiale video reprezintând amintirile martorilor Holocaustului din Cernăuți care pe propria piele au simțit suferința ghetoului. Utilizarea acestor amintiri, care se păstrează în colecții doar în câteva centre de cercetare internaționale, percepe o permisiune specială. Din acest motiv, propunem aici ca exemplu, doar un fragment scurt care va crea o impresie generală despre această sursă istorică.
Pentru ca decurgerea evenimentelor genocidei împotriva evreilor în Cernăuți, precum și a rolului ghetoului în acest proces, să fie percepute mai ușor, am apelat la specialiști cu experiență și la tehnologiile informaționale și am desenat linia timpului care reproduce cronologia evenimentelor Holocaustului în orașul nostru.
O parte interesantă din lucrul nostru asupra microproiectului a constituit-o vizitarea acelui teritoriu din oraș unde, în toamna anului 1941, a fost înființat ghetoul din Cernăuți. Pe parcursul a câteva zile, am umblat pe străduțele înguste din orașul vechi și am cercetat locurile unde au fost granițele ghetoului și acele unde se aflau principalele elemente de infrastructură. Ne-a ajutat o mapă specială care a fost alcătuită de un grup de elevi în cadrul unui proiect condus de doamna Natalia Gerasym, profesoară de istorie de la Școala №41 din Cernăuți.
În Cernăuțiul de astăzi este greu să regăsești urmele fostului ghetou. Despre existența lui ne amintesc doar plăcile comemorative de pe casele vechi, precum și monumentele instalate pe parcursul a diferitor ani în diverse locuri unde cândva a fost ghetoul. Astăzi ele îndeplinesc rolul unor străji care apără memoria. Aflându-ne lângă ele am înțeles că timpul consacrat căutărilor n-a fost pierdut zadarnic. Fiindcă pentru cei înarmați cu cunoștințe necesare, aceste clădiri nu mai prezintă mai mult decât niște martore mute ale istoriei. Acuma aceste case au devenit interlocutoare interesante. Dacă veți avea prilejul, încercați și Dumneavoastră să conversați cu ele.
